„Copilăria este vârsta pe care o purtăm în noi toată viața. Din poveștile ascultate și citite atunci ne-am ales modelele imaginare, așa cum din anturaj ne-am ales modelele umane. Conștientă de puterea deprinderilor din copilărie, o tot mai largă comunitate de părinți și profesori, psihologi și sociologi, editori, ilustratori și scriitori pentru copii, se străduie să stabilizeze obiceiul cititului de la vârstele mici care îmbogățește mințile tinere. Destinul omului, confruntat azi cu tehnologia înaltă, creată tot de el, capătă o șansă în plus prin cartea copilăriei și adolescenței. Generațiile noi de părinți par să-i înțeleagă utilitatea, iar târgurile și festivalurile se înviorează și se colorează cu un aflux de mici cititori”. - Gabriela Adameșteanu

Gabriela Adameșteanu este una dintre cele mai importante prozatoare ale literaturii române postbelice. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română, Universitatea Bucureşti (1965). Redactor la Editura Enciclopedică (1965-1984) şi lector la Cartea Românească (1985-1989). A condus revista 22, publicată de Grupul pentru Dialog Social (1991-2005), şi apoi suplimentul ei literar, Bucureştiul Cultural (până în 2013). A primit Premiul Hellman-Hammett pentru curaj în jurnalism, acordat de Human Rights Watch (2002), şi titlul „Chevalier de L’Ordre des Arts et des Lettres“ (2013) din partea guvernului francez. Vicepreşedintă (2000-2004) şi preşedintă (2004-2006) a Centrului PEN Român. Cărţile ei, constant reeditate, sunt traduse în 18 limbi şi elogiate în presa românescă şi internaţională.

Romane: Drumul egal al fiecărei zile (1975); Dimineaţă pierdută (1984); Întâlnirea (2003, 2007); Provizorat (2010); Fontana di Trevi (2018); Voci la distanţă (2022). Proză scurtă: Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă (1979); Varăprimăvară (1989); Gara de Est (2008). Nonficţiune: Obsesia politicii, interviuri (1995); Cele două Românii, publicistică (2000); Anii romantici, memorialistică (2014); Crescând lângă doi nostalgici, memorialistică (2023).